Vlaicu Golcea, la concertul nostru de vara trecuta de la Club Spice, din Bucuresti Foto Bogdan Dimitriu

2 august 2008 Duo Harry Tavitian (pian, voce) - Cserey Csaba (baterie, percutie), la Cetatea Miko din Miercurea Ciuc, ora 18 (in caz de timp nefavorabil, concertul va avea loc la Casa de Cultura).

8 august 2008 Balkan Trio: Harry Tavitian (pian, voce), Vlaicu Golcea (bas, instrumente electronice), Cserey Csaba (baterie, percutie) la festivalul "Complet Etno-Jazz" de la Spice Club, Vama Veche. Ora 20.

Harry Tavitian, Zsolt Meier si Jimi El Lako la St Veit, 12 iul 08 foto Iztok Zupan

Alte fotografii de la concertul nostru de la Festivalul din Sankt Veit, Austria, de saptamana trecuta:

http://www.jazzz.si/reportaze/rep_2008/rep_tavGurtu/

Autorul este Iztok Zupan, din Slovenia, un bun prieten al meu.

Cserey Csaba si Harry Tavitian la Festivalul "Scoala Ardeleana" 2007, Terasa Papa la Soni, Vama Veche (foto Gabi Mitroi)

Comentariul lui Adrin la concertul Tavitian - Cserey de la Soni, de acum un an: "absolutamente demential; recunosc cu mandrie ca am cerut al patrulea bis"

Spuneam ca m-am simtit ca intr-o familie, la Garana: in fotografie e unul din prietenii dragi, Gigi Taus, patronul hanului La Rascruce http://www.la-rascruce.ro/ro/ (merita sa vedeti pozele!) in curtea caruia a inceput sa se organizeze festivalul de la Garana. In 2002 festivalul se organiza inca in curte. Publicul statea pe butuci de lemn, totul era foarte firesc. Gigi ne-a rasfatat cu palinca, gulas si pastravi afumati dupa o reteta proprie. Ne-am imprietenit si cu cainii pensiunii - un malamut de Alaska si un maidanez care simtea cu vreo ora inainte, ca venea furtuna. Se ascundea in cel mai ferit colt si incepea sa tremure ingrozitor (probabil ca se speriase de tunete, cand era pui).
Alti prieteni dragi, vechi fani de jazz si ei, care au avut mare grija de noi toti, sunt Radmila si Gabi Marinescu, pe care atunci i-am cunoscut si cu care am ramas foarte apropiati.
Garana se afla pe versantului nordic al muntelui Semenic, la o altitudine de cca. 1000 de metri. La inceputul sec. 19 au venit cateva familii din Boemia si au colonizat partea putin populata a muntilor Banatului. Locuitorii isi spuneau pemi si lucrau la taiatul lemnului pentru combinatul siderurgic de la Resita. Acestia au infiintat satul Wolfsberg – acum Garana (locul unde sunt cladite casele seamana cu o coama de lup). Dupa ’90 majoritatea pemilor au emigrat in Germania si au vandut casele mai ales timisorenilor.
Casele, transformate majoritatea in pensiuni, sunt o minunatie, la fel si peisajul.

De-abia astept sa ajungem la Garana si sa beau (nu o palinca!) ci o afinata. Pentru reintalnirea cu prietenii si cu publicul, pentru ca sa il ascult pe Charles Lloyd si pentru afinata merita ca sa urce Orient Express-ul pana la Garana!